Cum păsările suie-n ceruri lăsând un cuib de paie gol
în căutarea unui rege al păsărilor cu privirea
și zi de zi deasupra lumii li se amână întâlnirea
până ce simt că tandrul rege sunt ele însele în stol
așa pornesc în căutarea acelui timp esențial
ce scaldă pulsul unor clipe în strălucire și durată
cuvintele tot mai străine ca-ntr-o asceză ne-ndurată
tot mai supuse și-nvrăjbite de logosul potențial
până ce pagina le-nghite în albul ei ca fixe pâlcuri
în care întâmplarea moartă adie răcoros din tâlcuri.
1976
Din antologia "Alfabet poetic", Editura Minerva, 1978
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.