De unde acest cearcăn de durere
pe-obrazul Frumuseții?
Unicornul în fața mării plânge fără lacrimi.
Dacă-am putea să-l întrebăm, ne-ar spune
că toate-acestea le-a avut o dată
cu iarba și izvorul, într-o țară
care s-a preschimbat în amintire.
Mai mare oboseală ca aceea
de-a nu mai fi decât părere-n ochiul
unui seraf căzut - nu-i cu putință.
Din ciclul "Alter ego ", vol. "Opere ale literaturii române", Editura Național, 2000
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.