Pe plaja unde scaietele
cu foșnet meschin
se-mbujorează când fetele
orbite de sare
se rostogolesc goale ca un talaz,
surâde la soare
tânărul manechin,
Regele-fără-obraz.
Doamne, care tragi la rindea
oglinda mării albastre,
nu ne desăvârși ca pre dânsul:
lasă-ne să ieșim din ea
cu plânsul
cu fețele noastre!...
Din ciclul "Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte", vol. "Opere ale literaturii române", Editura Național, 2000
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.