Neliniștită, frunza, dar supusă
unei bătăi pe care-o simte-n vânt.
Ce rost mai au cuvintele, când spusă
din veac e spaima oricărui cuvânt?
Întemeiată fără noi, această
împărăție trece-acum cu ploi,
egală sieși, dar mai vastă
prin ceea ce-nflorește după noi.
Din ciclul "Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte", vol. "Opere ale literaturii române", Editura Național, 2000
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.