Lui I. Negoițescu
Fii liniștit: ceasornicul e-ntors.
Copii, de-a bușilea, al căror tors
fragil ascunde-o lâncedă cruzime,
stârniți de verzi chimvale și enzime,
se suie, zi de zi, pe triste scări
ornate în graffiti cu măscări,
julindu-se și limpezind tavane
de lilieci cu aripile vane,
până la pragul blând de-unde-ajung
să-ncline-n ochii lor orașul ciung
și unde ploaia clipelor lehuze
li se prelinge sfârâind pe buze
din zimții albi cu leneșe tincturi
ai unei nevizibile structuri
de roți și pârghii cânepii ce-și poartă
în cercuri iuți alcătuirea moartă
și unde cu surâsul lor fudul
se-ndoapă zilnic c-un fatal pendul
cu glas de bronz și ticăit statornic.
Fii fără grijă: vaca e-n ceasornic.
Dar, mai întâi, vei auzi un fel
de zvon, parcă țânțarii anofel
încazarmați în turn, la primărie,
și-ar sfărâma elitra viermărie
într-o suavă râșniță de scrum.
Apoi, auzul tău, ieșit în drum
cu-ncheieturi de vânt scăzând în cuget,
va fi sorbit și sfâșiat de muget.
1971
din antologia "Alfabet poetic", Editura Minerva, 1978
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.