Zeița frumuseții se preschimbă
în lucruri. Iată-i pântecu-n ulcior
și gura într-un fluier de fecior
șoptind silabe-ntr-o uitată limbă.
Din piatră scoate-un sân ațâțător,
cu iederă-nflorește poarta strâmbă.
Femeia despuiată-i ca o trâmbă
de flăcări - arde ochii tuturor.
Dar vine-un timp când orice templu moare,
statuile decad, se sparg ulcioare,
iar trupurile se topesc pe-alei.
Când toate se știrbesc și se dărâmă,
ea se preschimbă-n cioburi și fărâmă,
făcând din brațul morții sclavul ei.
Din ciclul "Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte", vol. "Opere ale literaturii române", Editura Național, 2000
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.