îngălbenim - și iată-ne-n tezaur
ne-nfiorăm - și iată-ne în vânt:
al nicăierii-pretutindeni aur
al tuturor-și-nimănui avânt
un timp holbat bolborosește-n dodii
o liniște ne scaldă în tumult
trecutul nostru a-nghețat în rodii
prezentul nostru-i viitor demult
ce neputință scurmă-n rădăcină
ce lașitate ispășesc în trunchi
pădurile-otrăvite după cină
și zorii suri lăsându-se-n genunchi?
lungi spectre își divulgă ascunzișul
și veselia lor de cumpărat
dar nu ne temem: noi suntem frunzișul
ce urlă-n luturi - nu-i adevărat!
1987
Din vol. "Interiorul unui poem", Editura Cartea Românească, 1990
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.