(fragment)
e totuși scrâșnetul tandru al vieții
sus și jos
acolo unde se plătesc dijmele personale:
de cei ce se iubesc ca ruptură a spațiului
pe care n-o alină decât atingerea
de cei ce mor ca prezență masivă
care nu mai poate fi cheltuită de fii și nepoți
de cei ce stăpânesc ca urlet al vidului de sub tălpi
și ca lingușire a supușilor
de cei ce cred în urzeala a ceea ce zilnic survine
fără știrea sau aprobarea lor
aceasta e crepitația moale a lăcustelor versului
care pustiesc vechile datini ale rostirii
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.