ce vânt ne ia tihna
și-ar vrea să ne-o spulbere
cu-această odihnă-a
cântării în pulbere?
sorginte de-alame
pe liră și sabie
un geniu n-adoarme
în colb ca o vrabie
priviți - ce stîlpare
la mijloc de iunie!
poetul dispare
mușcat de-o petunie
dar sabia-liră
vibrează la vămile
sub care expiră
arhonții și vremile
doritele leacuri
din stele și muze
iubirile-s fleacuri
otravă pe buze
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.