Lumină sunt și adevăr al vieții:
un crin de foc cu vine străvezii.
Culege-l sau strivește-l, dar să știi
că floarea e măsura frumuseții.
Eroii, visătorii, îndrăzneții
pe buze au purtat-o-n bătălii:
văpaie care-i face veșnic vii
c-un zâmbet cald în strălucirea feței.
Pe pragul vieții noastre caut omul.
Văzduhul, casa, drumurile, pomul
stau mărturie dreaptă c-a venit.
Iar clipa, desfăcându-l din durată,
mi-l dă ca o petală scuturată
a florii care arde la zenit.
1956
Din antologia "Alfabet poetic", Editura Minerva, 1978
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.