Lucrurile prea convingătoare stau
ca-mpietrite: totul le sperie. O
linişte se-ncoronează-n arborii
prăfuiţi. Pe vrăbii le apucă iar
nebunia zborului. Un vânt urgisit
derutează dâra melcilor, se aud
frunzarele foşnind ca nişte zdrenţe.
Obrajii păpuşilor se spălăcesc
în memorie. Împleticindu-se
trece furnizorul de doctrine vechi.
Unul dintre noi adoarme. Pajiştea
permite ierburilor să-şi expună
tulpina galbenă. Se produce o
imensă confuzie printre îngeri.
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.