lui Eminescu
e viu
ca aurul în pântecele unei mine
și-l știu -
dar luminează el și pentru mine?
sublim
îl simt ca pe-un arheu ce ne constrânge
să fim -
dar poartă el și vadra mea de sânge?
căci eu
nu-l vreau balsam pe răni ci drob de sare
mereu
să-mi muște inima când nu tresare
dar cum
să-i aflu azi cumplitele vocale?
acum
culcușul meu sunt șapte săbii goale
O! ai
destule tunete să ne cutremuri
Mihai
să judeci demonia-acestor vremuri?
1989
din vol. "Interiorul unui poem", Editura Cartea Românească, 1990
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.