Pornit din satul unde se născuse,
ajunse iar în satul său; călare
ieși din el, și iar intră pe strada
copilăriei. Între timp, obrazul
se scofâlcise. Întâlni copiii
copiilor ce-aveau ca tați copiii
cu care s-a jucat de-a baba oarba.
Atunci, descălecând, zări mireasa
dormind în iasomie. Hărți boțite
de piele i se dezlipeau din palmă.
Piatra țipa sub calcaneu, medalii
și ciocârlii îl asurzeau. Berbecii
izbeau în porți, curgea pe uliți grâul;
andrele cât molizii, rășinoase,
lucrau în aer, împleteau miresme.
Fu întrebat de unde e. Răspunse:
"Născut, crescut, trăind în Utopia".
1975
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.