Acelei clipe nu i-am spus nicicum,
și poate n-o să-i spunem nici de-acum,
deși s-a rotunjit și pare plină
de răsuflarea noastră, de lumină.
Mai trebuie să așteptăm, din vânt,
răsufletul întregului pământ
și-o rază ce s-a preumblat prin lume
din ochi în ochi și s-a oprit pe-o stea.
Atunci vom spune clipei dulci să stea
ca-n mii de limbi să-i dăm același nume.
Din ciclul "Parabole lirice", vol. "Opere ale literaturii române", Editura Național, 2000
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.