el
doar un silf în zeghe
poticnit
de rana florilor
care-au icnit
el știe:
toate vor veni din nou -
și cel scăpat din cușca lui de aur
și cei ce nu pot sta-n picioare
și mângâioasa melopee
a celor care-ngenunchează
și ora care
ieri
bătea întru mărirea ceasului de mâine
el știe
și de-aceea tot întreabă:
ce vor găsi?
ce vor găsi?
ce vor găsi?
orbire
din tăiș de brici
să-i dați voi
Parce!
el are prea multă iubire
să poată suporta
tot ce se-ntoarce
1988
Din vol. "Interiorul unui poem", Editura Cartea Românească, 1990
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.