Vai! Chipul Tau si-asemanarea Ta,-
cum mi s-au scurs de pe obraz...
Cu cine
mai seman eu acum? Sunt o maimuta
a Domnului: fac gesturi creatoare,
invoc lumina si lumina vine,
alung din paradisul meu pe-acela
ce nu mi se supune, imi duc fiii
pe Culmea Capatanilor, si acolo
ii bat in cuie, si-i impung in coasta.
Dar nu ma simt in stare sa iau partea
nici unuia dintre talhari, iar chipul
si-asemanarea Ta imi cad in pulberi...
Pleaca-ma-voi cu fruntea la tarana,
si-asa voi sta, pana ce-o noua fata
-aidoma crescand ca-n ziua-a sasea-
ma voi invrednici sa ma ridic...
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.