Ma aflu — unde ?
Nici un zid cu sarma ghimpata, nici un mirador.
Sunt singur in
Tine,
Doamne, ca-ntr-un vast ospiciu : innebunit de cele nevazute, supravegheat de-un ochi fara pupila.
Sunt sigur ca exist ?
Mai am vreun nume ?
Apun in mine imparatii lumii,
iar eu le imprumut pe rand sicriul ?
De ce-rni smulg, seara, corpul, ca pe-o bila
de osandit, si-o leg de glezna celui
ce-mi satisface poftele ? iau lectii
de limba pasarilor ?
Umblu gol pe
un astru mort din coada paunitei ?
Bazinu-n care-not e fara apa, dar spumega de har
Ah, cum ma strange iubirea
Ta, — camasa mea de forta !
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.