Și pentru voi, și pentru mine însumi,
eu sunt real: mănânc și beau, am umbră
și glas sonor, văpaia mă devoră.
Și totuși, pentru cineva nu sunt
decât un chip urzit în vis, stafie
a unui om care-ar fi fost posibil
dacă dezgustul de-a visa stafii
l-ar fi scârbit pe cel care visează.
Dar nu: el încă doarme.
Ci-ntr-o zi, va fi de-ajuns ca neființa oarbă
să bâzâie-mrejur, pentru ca visul
să se topească, iar privirea lui
să-și afle iar un sprijin în afară.
Din ciclul "Seminția lui Laokoon", vol. "Opere ale literaturii române", Editura Național, 2000
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Pentru puțin! Mă bucur că ați revenit! Deși optez pentru a nu-mi fi comentate poeziile personale, totuși am dus lipsa administratorilor acestui site minunat.
Manuela Munteanu
sâmbătă, 14 septembrie 2024
Mulțumiri!
Adina Speranta
sâmbătă, 14 septembrie 2024