De câte ori întreb, mi se răspunde.
Din funduri de oceane, solitar,
s-aude-un sunet de mărgăritar
prin palide cutremure de unde.
De ce, atunci, nu regăsesc niciunde
cuvântul fraged, clopotul de har?
Prin ce stihii cutreieră hoinar?
În ce abisuri tainice se-ascunde?
Ce sunt aceste umbre și morminte?
Ce plai întinde marmura cea rece
pe care-ngenunchez și mă prostern?
O, praguri ale-aducerii aminte!
Azi știu că numai dragostea vă trece,
asemenea intrării în Infern...
1954
Din antologia "Alfabet poetic", 1978
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.