Nu știu ce oră e. Târziu
mă-nvață luna zeci de curse.
Timp negru, spațiu străveziu
- ca două săbii stinse, scurse.
Doar licărul ciudat, difuz
al stelelor, cu care Domnul
îmi cade leneș în auz.
Și pavăza acestei spaime: somnul.
Din ciclul "Alter ego", vol. "Opere ale literaturii române", Editura Național, 2000
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.