Despre această trădare
nu pot să tac!
Dormeam cu lampa-n același iatac,
cu oglinda, cu foarfecele, cu trei calendare
ale anului viitor,
cu murmurul atât de îmbietor
pe care-l fac
Marile Lucruri Mărunte.
În zori, porneam la același atac:
eu - în frunte
ele - de jur împrejur.
Minunatelor,
Nichelatelor!
Vă jur
pe spiritul nostru de turmă,
pe filozofia voastră de cloști,
pe vinovata mea viață, -
vă jur că voi mi-erați oști
ce mă sprijineau, credincioase, din urmă!
Pentru ce-mi stați - acuma - în față?...
Din ciclul "Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte", vol. "Opere ale literaturii române", Editura Național, 2000
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.