Eu, cel mai tânăr dintre ucenicii
Triunghiului, mi-am răsucit încet
privirea înăuntru. Ochi al fricii,
îl vezi și astăzi?... Marele profet,
ucis de noi, aseară, cu tăișul,
stă încă între noi, intact, ascuns
ca iepurele în mărăcinișul
în care botul vulpii n-a pătruns.
El umblă încă-n noi: pe fiecare
ne sfâșie cu dinții, proferând
un cântec ce-ar părea a răzbunare,
dacă n-ar fi neomenesc de blând.
Acuma înțeleg de ce prin trupuri
ni s-a lăsat treptat un fel de ger
și, devenind tot mai ușori, în grupuri,
ca îngerii, suntem răpiți la cer.
Din ciclul "Alter ego", vol. "Opere ale literaturii române", Editura Național, 2000
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.