da, da,
adevărat,
a venit zicătoarea și mi-a zis
"dă-mi repede un os"
și tare m-am bucurat
căci prea de tot uitasem
Doamne
apocalipsa
luntrea mea naviga pe marele
fluviu de spălături
scurse duios de zicătoare
de pe punțile celor două-trei
cargouri
care transportau Istoria
dar unde-o duceau Dumnezeule?
nu contează!
nu contează!
zicea osul micșorându-se
iar zicătoarea s-a dezbrăcat
era obosită
și s-a culcat sub masă
și-acum sforăie
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.