Plouă și te-aștept acasă…
Cum aud un pas, tresar —
Ah! mă tem să nu-mi rămână
Așteptarea în zadar!
Zăbovește-n altă parte
Dragul meu, de nu mai vine?
Ori s-a rătăcit prin noapte?
Roibul știe drumul bine…
Las’ să plouă! Tu, iubite,
Numai tu să-mi vii acasă —
Ți-oi zvânta obrajii umezi
Cu năframa de mătasă!
——————————————————-
sursa: @ versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Ştefan Octavian Iosif