Te văd trecând... Dar nu mai porți brățară,
Nici diadem, nici straie orbitoare...
Ci, tristă-n șalul vechi de cerșetoare,
Averea ta întreagă e-o ghitară.
Războinici mari, pe vremuri, te-nălțară,
Tu le-mpleteai cununi nepieritoare;
În veacul nostru cine-ți smulge-o floare?
Gonită rătăcești din țară-n țară...
Pe drumuri, în surghiun, te-apucă sara;
Dormi prin ruini, drept căpătâi - ghitara,
Iar ziua cânți în uși de cafenele...
Aprinzi în muritori simțiri rebele,
Tu, care-i desfătai cu ambrozie,
Sărmană, urgisită Poezie!...
vezi mai multe poezii de: Ştefan Octavian Iosif
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.