O, ceasul trist al renunţării - Ștefan Petică
Adăugat de: Adina Speranta

O, ceasul trist al renunţării
Pe frunţi a pus melancolii,
Şi-n glas fiorul înserării
Cu dureroase nostalgii.

E oare imnul de-ngropare
A fericirilor sfârşite
Sau e durere viitoare
Căzând pe visuri chinuite?

Ah, de-am fi mers pe drumul vieţii
În mâini cu albe flori de crini
Pierduţi în zarea dimineţei
Cu visuri blonde-n ochi senini!

Ne-am fi pierdut în adorarea
Eternei sfinte simfonii
Ce-ar fi vărsat-o depărtarea
Pe fruntea noastră de copii,

Ci tu rămâi figura clară
Şi albă-n rochia ta pală:
O fină marmoră-ntr-o seară
De o tristeţă ideală,

La care-n calea depărtată
În întunerec mă închin
Nălţînd privirea-ntunecată
De trist şi dornic pelerin.



vezi mai multe poezii de: Ștefan Petică




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.