Se mişcă apa-ncetişor,
Şi pânzele s-au ridicat
în vânt uşoare fluturând:
E totul gata de plecat.
În ochii bieţilor pribegi,
Veniţi din mândre depărtări,
Sclipeşte vag melancolia
Şi nostalgia altor ţări.
Hrănit de-albastrul nesfârşit
Din luminatul firmament,
Nedesluşit îmi fluturează
În minte-un vis de Orient.
vezi mai multe poezii de: Ștefan Petică