* * *
În pustiu
Văzui o creatură goală, bestială, care,
Chircită la pământ,
Îşi ţinea propria inimă în mâini
Şi muşca, înfuleca din ea.
Am întrebat: „Amice, e gustoasă?”.
„Amară e, vai ce amară e!”, răspunse creatura;
„Dar îmi place
Că este amară
Şi încă pentru că-i inima mea”.
Traducere Leo Butnaru
vezi mai multe poezii de: Stephen Crane