* * *
Prietene, deja cărunta-ţi barbă atinge pământul.
De ce stai, împăvărat de gânduri?
La ce mai speri în ale tale zile
Tot mai ofilite?
Cu ochii tăi bătrâni
Mai speri oare să vezi
Marşul triumfal al Dreptăţii Lumii?
Prietene, nu aştepta! Ci du-ţi
Alba, lunga barbă mai departe
Şi bătrânii ochi, pentru-a vedea
Meleaguri mult mai primitoare.
Traducere Leo Butnaru
vezi mai multe poezii de: Stephen Crane