* * *
Rătăceam printr-un pustiu.
Şi am strigat disperat:
„Ah, Doamne Dumnezeule, scoate-mă de-aici!”.
Iar o voce a spus: „Dar nu e niciun deşert!”.
Am strigat: „Fie cum zici, dar, iată –
Nisip, arşiţă, orizont pustiu”.
Vocea a spus: „Dar nu e niciun deşert!”.
Traducere Leo Butnaru
vezi mai multe poezii de: Stephen Crane
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.