Stă parcul fără tine, Diana, fără tine,
De-a dreapta și de-a stângă răbdarea ne cuprinde -
Ce clipe inutile, iubito, inutile,
Se-ndreaptă-n sihăstrie în zbor de faetonide.
Avide filomele, Diana, filomele,
Se agață-n zbor de tine ca un biet palatin,
Iar eu în agonie, teribil-agonie,
Îți scriu zădărnicirea mamonilor de scrin.
Nesațul mi-e de tine, prieteno, de tine,
Ca o lacomă dorință de-un deșertic strop de vin,
Ce-i soră pentru tine și amantă-mi aparține,
Din râul tău de piatră, terific și divin.
vezi mai multe poezii de: andreiserbanescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
„ca un biet palatin”... aici este o rupere de ritm
„dornică dorință” ... pleonasm
Ultima strofă ar mai trebui revizuită.
Îmi place muzicalitatea poemului. :)
Adina Speranta
joi, 10 februarie 2022