Acum nimic nu mai contează
Trec străzile și atent ascult
Cum dintre ziduri ea oftează
Iubita mea, cu păr cărunt.
Poeți și poetese râd
De boli voievodale,
Pe caldarâmul violet
Din tragice canoane.
E verde localul, pe mese, pe geamuri,
Iar muzica-i veche și tăria barbară…
Pisicile roșii dansează prin baruri,
Cu mustățile negre de fum de țigară.
E cumplit de întuneric aici în cafenea...
Plouă pe lespezi, afară, în parcuri,
Damele râd cu lacrimi prin farduri ,
Iar eu-s gol de tine și de șederea ta...