Mi-e cuvântul alb pe buze
Alungat din bolta minții
Între nori și între frunze
Să-l audă ne-cuminții.
Tăceri aleargă cu ochi goi
Seninul să boteze crud
Spălat în beznă de noroi
Când soarele se zbate nud.
Loc destul e în strâmtoare
Sfinții dorm lângă păcate
Iele fug după o floare
Ruginită-n frunți pătate.
Mintea îmi strigă orbește
Răsucind în umăr vină
Că sub cer ploaia sticlește
Între cuie și lumină.
vezi mai multe poezii de: dorinda
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Va multumesc frumos!
dorinda (autor)
marți, 20 octombrie 2020