Se-nsera, m-așteptai, apăream surâzând,
M-alintai din priviri, te iubeam și mai mult
Când, sub stelele reci, mă lăsai să ascult
Pași de suflet robit, trupul tău străbătând.
Ne rupeam de un timp când secundele lui
Deveneau scânteieri depărtate-n văzduh …
Doar o singură stea strânsă-n brațe de-un duh,
Nemișcare-n sărutul a două statui.
Prin eternele căi, de prin timpul trecut,
Vin secunde și ning, se întorc înapoi
Și cer viața de-atunci, vor tot ce au pierdut,
Vin cu straie de fulgi, cad pe-o lume cu noi
Îndreptându-ne pașii spre necunoscut
Ca în seara sub cer și demult … amândoi.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.