Lumea este o morișcă ce aleargă peste veacuri
și ne deapană-nainte tăinuite feerii,
Lăsând focul din necazuri să se-năbușe în bracuri,
ea ne încântă cu splendoarea ce-o găsim în reverii.
Stau și eu în creasta vieții tremurând de-a mea visare,
Sunt un steag pe fortul tainic ce destinul mi l-a dat!
Pe a anilor câmpie, fluturând a mea chemare,
curgător îmi întind ochii ca să văd ce am aflat:
Codrul cu suava doină ce-o trimite în tăcere
peste valea unor râuri ce alene dolii curg,
Munți ce tind spre infinituri scrijelind cu a lor vrere
peste coala unor nouri ce ni-s dați de demiurg.
Unduirea unei luntre răscolind a vieții vrajă
și în care stau pitite tainicele programări
de a prinde prin iubire și prin nevăzuta majă
șansa de a prinde vântul ce-o împinge peste mări.
Toate aste mi se-arată în sclipirea unor focuri
ce încaieră zenitul adiind al meu țesut,
Și îmi luminează stema cu-ale penitenței șocuri
Unde te-ai ascuns, SPLENDOARE, de ce oare te-am pierdut?
Sub a vântului schimbare îți trimit a mea solie
Veste să îți dea de știre prin internele trăiri
Că te-oi căuta în lava ce așteaptă-o bătălie
cu cei nouri ce coboară în cohorte de-adumbriri.
Mai apoi, a mea odihnă, după nevăzuta luptă,
o voi face lângă codrul mirosind a orizont
Și-ți voi scrie peste veacuri cu iubirea neîntreruptă
Că te-aștept spre nemurire, chiar de am căzut pe front.
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ritm perfect, Blacks! Combinat cu mesajul care își urmează cursul firesc, fără vreo poticnire semantică, asta înseamnă poezie!
Unica micuță observație ar fi aici:
V4 S1 - ea ne încântă cu splendoarea...ea-ne-ncântă...
Felicitări binemeritate, Blacks!
Adina Speranta
marți, 05 martie 2019