Ne-am întâlnit ca două țărmuri vii,
Cu pași opriți la margine de sens,
Cu timpul ce se scurge în felii
Și-l simt atât de viu și de intens.
În jur era lumină și răcoare,
Iar vorba tremura din piept în piept,
Tăcerile aveau miros de soare
De-atâta timp, iubire, te aștept.
Să-ți privesc chipul dulce plin de dor
O scurtă-mbrățișare în al meu gând
O veșnică suflare plină de fior
Și inima s-o simt în piept arzând
Am împărțit un gest, nu o promisiune,
Un adevăr spus cald, fără motiv,
Și ne-am atins atât cât putem spune
C-a fost mai mult decât contemplativ.
Apoi am mers, lăsând în urma noastră
Ce nu se pierde, dar nici nu se cere
O liniște curată, lumină-ntr-o fereastră
Născută dintr-un viu și din durere.
Și te-am simțit oftând la fel ca mine
Cu zâmbet trist pe sufletul deschis
Și pentru-o clipă am venit spre tine
Atât cât Dumnezeu ne-a mai permis.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.