Am disecat viaţa,
Acest magic dar,
Această mitică trecere,
Această sublimă poartă
Către iubire,
Celest,
Divin,
Am împărţit-o
În inutili ani, luni, zile
Şi aşa mai departe.
Am ciopârţit-o,
Am mutilat-o,
Când ea e singura
Care ne poate încălzi
Sufletul.
Copii inconştienţi,
Adulţi imaturi,
Pământeni imperfecţi,
Am căutat prea multe certitudini
Şi am împărţit prea multe vieţi
În subdiviziuni
Ale sufletului.
Secundele, sparte,
Cad pe asfalt
Cu zgomot
Şi îşi cer tributul
În faţa
Eternităţii...
vezi mai multe poezii de: mihai_iunian_gindu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumesc mult, Mihai şi Ancuţa Popa, pentru vizită şi aprecieri. Comentariile voastre mă motivează să scriu în continuare.
mihai_iunian_gindu (autor)
duminică, 22 mai 2016
O intensitate a trăirilor sau chiar mai mult
Popa Ancuta
duminică, 22 mai 2016
Semn de trecere şi apreciere.
Mi-a plăcut poezia ta, Mihai.
Mihai_Manolescu
sâmbătă, 21 mai 2016