Sunt umbra ta… şi te urmez de când
Lumina te-a scăldat întâia oară
Cu-aceeaşi certitudine precară,
De salt între "acum" şi..."pe curând".
Sunt umbra ta şi te urmez spre seară
Dar umbrele nasc umbre strecurând
Dorul prin dor… și ne topim arzând –
Îngemănate lumânări de ceară.
Sunt umbra ta şi te urmez supus,
Cu fiecare răsărit de soare,
Până şi-n golul umbrei interpus
Ca un sigiliu sec, de încifrare
A tainei tale care m-a sedus
Să-nşirui lumea: urme pe-o cărare…
(Din vol. "Printre silabe", Edit. SINGUR, Târgoviște, 2011)
vezi mai multe poezii de: Adrian Erbiceanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Superbă....
Mulțumesc,
mirimirela
miercuri, 07 octombrie 2015
Excelenta poezia oferita astazi noua ca hrana spirituala!
stomff
miercuri, 07 octombrie 2015
Consideratie Adrian Erbiceanu!!!
traian
miercuri, 07 octombrie 2015
Minunată poezie
mulţumesc
gabriela
miercuri, 07 octombrie 2015
Frumos! Editura Singur este o editura care tine la poeti!
costycom
miercuri, 07 octombrie 2015