Surâsul tău e soare veșnic,
Pe-ogorul sufletului meu.
E ceru-n care-mi mân himeric
Nourii negrii-n ceasul greu!
Când anii îmi vor fi povară,
Încovoind umerii-mi grei,
Vei fi surâs de primăvară
Născând în suflet ghiocei!
Când zările-s înseninate,
Pierdut visez la ochii tăi,
Simt raza lor... și-n miez de noapte!
(Cu tânăr jar și noi văpăi).
In zori, când noaptea vrea să moară
Și-mi umple sufletul de gânduri,
Doi iriși tainic mă măsoară
Făcând din griji, un zbor de fluturi!
Sunt inimi care-și pun zăvoare,
Căci spun că rănile-s destule,
Surâsu-i o iarbă de fiare
Care pe toate le descuie!...
Din două lacuri curge stenic,
Tainic surâs, din ochi, odor,
Ce grijile-mi îneacă veșnic,
Lăsând mai liber al meu zbor!...
Surâde soarele în zori,
Surâde și când e-n apus,
Surâd atâtea mii de flori
De vrei, oriunde-i un surâs!...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.