pământul se face că nu m-aude când strig
am încercat apoi cu noaptea
avea urechile-nfundate cu stele
era şi legată la ochi de-ntuneric
nu nu e nimic de făcut când îţi vine să strigi
la ora asta oamenii dorm la orice oră
singurătatea are pete lichide ce se întind surdomut
peste tot
şi-mi era aşa foame de cuvinte de ţipete lungi
de audienţă de gânduri ca ale mele
să vină să mă ia de tristeţe ca de mână
să mă ducă în iluzia unei creşteri
până la cer
până la treptele vii
până-n urechea Dumnezeului treaz
care totuşi
va şti…
-------------------------------------------
ZiFrumoasă (Mihaela Călin )
vezi mai multe poezii de: ZIFRUMOASA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Va multumesc !
ZIFRUMOASA (autor)
duminică, 17 mai 2015
Scri faorte frumos iar mesajul este deosebit de bine transmis in cateva cuvinte.
stomff
joi, 14 mai 2015
Mi a plăcut foarte mult !
mirimirela
miercuri, 13 mai 2015
Interesanta postare, felicitari si o seara placuta.
marian
miercuri, 13 mai 2015