Stază în beznă.
Apoi albastrul inefabil
Care se revarsă de pe deal şi din zare.
Leoaica Domnului,
Cum devenim o singură fiinţă,
Puls de genunchi şi călcâie ! Săgeată
Despicând văzduhul, geamănă
Arcului roib
Al grumazului ce nu pot să-l prind.
Ochi de negru,
Boabe zvârlind
O cange neagră.
O gură de sânge negru dulce
Umbre.
Şi încă ceva
Care mă poartă prin aer
Coapse şi păr ;
Pene scânteindu-mi la glezne.
O despoi
Pe alba Lady Godiva
Mâini moarte, moarte rigori.
Şi eu acum
Spumă de grâu, licăr al mărilor.
Ţipătul pruncului
Se topeşte în zid.
Iar eu
Sunt săgeată,
Roua sinucigaşă ce zboară
Una cu drumul
În ochiul roşu
Cazanul dimineţii.
vezi mai multe poezii de: Sylvia Plath
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.