Un surâs s-a prelins în iarbă.
Irecuperabil !
Şi dansurile tale nocturne
Unde se vor pierde ? În matematici poate ?
Aceste pure salturi şi spirale
De-a pururi vor străbate
Prin noaptea lumii, nici eu nu voi rămâne
Cu totul golită de frumuseţi, de darul
Respiraţiei tale uşoare, sau de mireasma ierbii
Atinsă de somnul tău, înflorire de crini.
Carnea lor nu suportă nici o atingere.
Calele, cute de gheaţă-ale eu-lui,
Iar tigrul făcându-se fercheş
Pete şi o risipă de calde petale.
Cometele
Trebuie să străbată atâta spaţiu
Atâtea întinderi de frig şi uitare.
Şi gesturile tale se desprind pe rând
Umane şi fierbinţi şi lumina lor purpurie
Sângerând ca o rouă
Printre negrele amnezii ale cerului.
De ce mi s-au dat
Aceste lămpi, aceste planete
Care pogoară asemenea unor binecuvântări, asemenea fulgilor
În şase colţuri, albi
Pe ochii mei, pe buze, pe păr
Atingându-mă şi topindu-se.
Nicăieri.
vezi mai multe poezii de: Sylvia Plath
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.