De multe ori îmi pun această întrebare:
-”Cine m-a pictat oare?”
Viața pe mine? sau eu pe viață? sau am pictat pe pânză amândouă?
Acest tablou n-ar fi existat fără Bunul Dumnezeu și ai mei dragi părinți care ne-au călăuzit prin viață.
În timpul copilăriei, tabloul meu culoare a ”prins” ,
Crescând, învatând, jucând, cu plâns, cu râs…
În șapte ani s-a făcut un curcubeu, la număr tot șapte.
ROGVAIV, vi le spun, pe îndelete:
Roșu – Iubire; Orange – Onoare; Galben – Gândire; Verde – Visare puțină,
Albastru – Atenție; Indigo – Inteligență; Violet – Vigilență.
Acest Curcubeu eu l-am păstrat, alte culori am ”adăugat” pe pânză,
Alb – Puritate când mi-am pus voalul de mireasă.
Au urmat nuanță după nuanță, ca un șirag de mărgele pe ață,
Puțin roz, pentru un mic Paradis, a noastră casă.
Am pus și puțin negru, gri, când mi-a fost tristă, a mea inimă,
Am pierdut părinții dragi, prieteni buni, a venit și-o boală…
Vă rog:
-”Nu lăsați pe cineva să vă fure curcubeul pictat,
Nu trăiți doar în ”black and white” !”
vezi mai multe poezii de: Baila Dorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
De acord cu dumneavoastră, domnule Hăloiu...
Adina Speranta
joi, 24 ianuarie 2019