Sub umbra rece iarăși cade ploaia,
Și-alunec printre stelele din drum,
Mă războiesc cu versul și cu foaia
Și cânt mereu în poezia mea de-acum.
Cu aripi de lumină zbor spre cer
Prin nori aud un chicot cristalin
Pantofii ce mă poartă spre eter
Îi simt de parcă nu-mi mai aparțin.
Și totuși se adună iarăși norii
Într-o tăcere ce se joacă-n vânt
Iar ploaia udă-n suflet scriitorii
Cu lacrimi mari în ochi și în cuvânt.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.