În suflet viu și-n dor de seară
În strofa mea din vis ce zboară
Mai simt tăcerea din cuvinte
O armă albă-n cele sfinte.
Iubirea mea din prag de noapte
Și gândul dus prin vers și șoapte
Aduce-n suflet vindecare
Și-n inimă purificare.
E-un dor adânc, un dor celest
O dragoste ce n-are rest
Iar frica ce-am simțit-o ieri
S-a dizolvat printre tăceri.
Acuma scriu cu dor nebun
Tăcerii nu mă mai opun
Căci viața-mi pare alinare
Și versu'-n suflet sărbătoare.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.