O frunză cade lin pe ram,
Și-ntr-o tăcere iar eram
Ecou care răsună-n zori
În versuri pentru scriitori.
Într-o reflecție adâncă,
Ce naște-n suflet ca o stâncă.
Se leagă-o blândă empatie,
Între-un creion și-a sa hârtie
Încrederi coborâte-n suflet
Ce construiesc un pod complet
De vise și de vechi iluzii
Tăceri și dor ca și concluzii.
E toamnă iar în poezie
În inimă sfântă magie
Tăcerea care urlă-n drum
E adiere de parfum.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.