Tăcerea nopții vine
Liniștitoare-n vale,
Clipirile-n lumine
Bat munților la poale.
O șopotire curge
De nici nu se aude
Cuvintele-i și fulgii
Cărări îneacă surde.
Iar noaptea se îngroașă
Pe forfotirea rară,
Crai-Nou rupe din fașă
Privind tăios afară.
Și parcă să trăiască
Nu se mai simte nimeni
Arareori cad vreascuri
Ca spaimele în inimi.
Doar cumpăna strâmbată
De vremuri și tristețe
Încearcă să mai bată
Cu ciutura pereții.
Fîntâna iar răsună
Vrând din pământ să scape
Și gemete adună
Pe stelele din ape.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc din tot sufletul!
bragagiu (autor)
luni, 30 noiembrie 2015
Frumoasa poezie. Mi-a placut!
Felicitari!
florianruse
sâmbătă, 28 noiembrie 2015
Mulțumesc Maria, mulțumesc Nicolae(dacă-mi permiți) Dragă Adina - un cuvânt perfect. M-am bucurat de el, de parcă-i al meu. Poate chiar mai mult.
bragagiu (autor)
sâmbătă, 28 noiembrie 2015
fumoasa poezie, dragul meu confrate....
ai grija ce scrie Adinuta, cred ca dreptate are..
oricum eu te citesc si te apreciez ....
Toata stima , dragul meu prieten....
ROLEA NICOLAE
sâmbătă, 28 noiembrie 2015
Superba poezie , imagini frumoase...
Fîntâna iar răsună
Vrând din pământ să scape...
Arar numai cad vreascuri...
...aici este o inversiune a expresiei "numai arar" ?...Pentru ca pare un pic fortata, cred ca poate fi folosit cu succes ''arareori'' ...
M-am bucurat sa citesc o poezie asa frumoasa :) Multumesc.
Adina Speranta
sâmbătă, 28 noiembrie 2015
O tacere care mi-a placut!
maria
sâmbătă, 28 noiembrie 2015