Tăcerea-i cântecul cel mai viteaz
Și cea mai dulce glorie în luptă,
Din viața ostenită și abruptă.
Măria Sa Tăcerea e-un răgaz.
Din prăjitura vorbei se înfruptă,
La un așa festin de-amar și haz,
Doar gura pârjolită de necaz,
Vibrând pe struna inimii, cea ruptă.
E-un pui de lele vorba, nu-i putere
Care să-nghită zbuciumul din noi.
E-un dezertor, fugit în alte ere
Din timpul crunt al propriului război.
Când îngropăm suspinul în tăcere,
Ni se înalță viața din noroi.
20 mai 2024
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Of.... Chiar dacă ați ales să nu vă fie comentate critic postările, ce facem, doamnă Munteanu? că e cale lunguță până la poezie... Oare se poate posta orice în baza faptului că autorul nu permite comentariile critice?
Adina Speranta
miercuri, 25 septembrie 2024