În ochi
îngălbenite vise
mă dor cuvinte pân’ la os
pe guri căscate
de mirări nescrise
se strâmbă zâmbete de abanos...
Pierduţi de tălpi, paşii nebuni
mă uită-n pietre obosite
ce-n răni de sânge
ros pe margini
de bănuitele minciuni
se sfarmă-n colţuri nerostite...
Din albul gros şi despletit
ce fumegă de aşteptare
pe nări trag aer
neînsufleţit
şi timpul cărnii rău mă doare...
În clipa asta
fără adăpost
îţi plâng de mila nevederii
mă las să cad
şi cad şi recunosc,
stând în genunchii primăverii,
că-ţi simt tăcerea
pe de rost...
vezi mai multe poezii de: adina coltea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
toate remarcile mă bucură enorm, pentru că am vrut să mă joc cu locul rimei şi împerecherile de cuvinte aparent de neîmperecheat, iar observarea acestor detalii mă încântă nemaipomenit şi mă încurajează să mai încerc...
mulţumesc, stomff, mă înclin!
adina coltea (autor)
miercuri, 19 august 2015
Absolut minunata poezia ta. Ascunzi rime in locuri in care nu le astepti , imperechezi cuvinte nepereche si da frumos , scrii foarte placut sufletului.
stomff
miercuri, 19 august 2015
prieteni, vă mulţumesc! cuvintele voastre îmi sunt mare bucurie!
Adina, mulţumesc pentru ideea cu tema... e grozav de faină ideea şi mi-a plăcut mult să mă joc cu provocarea ta. iar stelele tale îmbrăţişează aşa frumos...
sorin, sebastian, mă bucur nespus că vă place! nespus de sus, de înalt...
Gerra, aprecierea ta e nestemată de suflet şi aripă în zbor...
andrei... lanul de cuvinte, muzica mea şi peste măsura ta împletesc cununi ireal de minunate peste nesfârşirea unui zâmbet dăruit cu preţuire...
adina coltea (autor)
miercuri, 19 august 2015
Îmi place cum scrii, Adina! Eşti atât de sinceră...
sebastian
miercuri, 19 august 2015
Adina, ce pot sa mai spun, cand tu umbli desculta prin lanul de nereale cuvinte...? Sunt peste masura de incantat de inlantuirea si inaltarea sensurilor ce ai ales sa induci muzicii tale.
andreionthepoetry
miercuri, 19 august 2015
...pe de rost ne știe timpul ce tăcut ne merge invers pe vertebra unui vis.... excelent, Adina!
Gerra Orivera
marți, 18 august 2015
Este de o frumusete ireala aceasta poezie ...Doamne! sunt cuprinsa de fiorii sublimului si cuvintele se involbureaza in vantul crud al emotiei...
Nu pot decat sa tac , doar privirea rosteste poeme ...
Imbratisari de stele!
Adina Speranta
marți, 18 august 2015
Foarte frumos compusa!
sorin
marți, 18 august 2015