*Lui Vasko Popa*
Străbatem o alee din parc
îmbătrânim după fiecare cuvânt
cu pasul frunzei
stângându-ne vorbim blând
despre trecutul poeziei
sunt poeţi care se sinucid
alţii scriu despre moarte
eu îmi omor poezia
şi văd mai clar
Când va bate ceasul Poeziei Noi?
voi încerca să-ţi spun Ţie şi Mie
Când ultimul poet
va fi primul poet
iar primul ultimul
când versul rău
va fi un vers bun
iar versul bun
un vers rău
atunci va bate ceasul
poeziei noi
Râzi fratele meu
te plictiseşte retorica mea searbădă
cubică
să mergem la masă
îmi place ciorba de fasole
O femeie
care nu mai este femeie
trece pe lângă noi şi râde
de una singură
cu buze
prin care nu mai circulă
sânge...
a auzit din prezicerea mea
ultimele vorbe
vezi mai multe poezii de: Tadeusz Różewicz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.